Întrebarea vine aproape mereu în același context, într-un telefon dat vineri seara, când cineva din operațional realizează că luni intră patru camioane în plus și nu are cine să le descarce. Cât mă costă zece oameni pentru două săptămâni?
Dacă vrei o cifră de care să te agăți imediat, în 2026 leasingul de personal pentru depozit se așază între 33 și 50 de lei pe oră lucrată, fără TVA, pentru munca necalificată. Pentru posturile care cer autorizație, pragul urcă simțitor, iar mai jos explic de ce.
Am primit oferte și de 30 de lei ora, și de 70, pentru fișe de post care păreau identice pe hârtie. Diferența nu vine din lăcomia furnizorului, cum se crede uneori, ci din lucruri foarte concrete, care țin de volumul comandat și de durata misiunii, dar și de zona în care se află hala sau de cât de repede ai nevoie de oameni acolo.
Un contract de trei luni cu douăzeci de persoane se negociază complet altfel decât un ajutor de patru ore, mâine dimineață, în Otopeni.
De unde pornește orice calcul, adică de la salariul omului
Baza de plecare e salariul pe care îl încasează efectiv persoana care mută marfa. De la 1 iulie 2026, salariul minim brut pe economie este de 4.325 de lei, după o majorare de 275 de lei față de nivelul anterior de 4.050. Netul ajunge la aproximativ 2.699 de lei, iar costul total suportat de angajator urcă la 4.418 lei, pentru că peste brut se adaugă contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25%, singura taxă rămasă în sarcina firmei.
Numai că depozitele nu prea mai plătesc minimul pe economie, cel puțin nu în zonele cu concurență reală pentru forță de muncă. Anunțurile din vara lui 2026 arată salarii nete de 2.800 până la 3.400 de lei pentru manipulare simplă, cu tichete de masă pe deasupra. În depozitele frigorifice, unde se lucrează la minus optsprezece grade, sau pe posturile care cer atestat, cifrele urcă spre 4.000 până la 5.000 de lei net. Nivelul ăsta se vede direct în factura de leasing, fiindcă agenția nu poate plăti mai puțin decât plătește piața de peste drum.
Ca să transformi salariul lunar în cost orar, împarți la aproximativ 168 de ore lucrătoare pe lună. La minimul pe economie, costul firmei per oră iese pe la 26 de lei. La un salariu decent de depozit, cu brut în jur de 5.500 de lei, ajungi la vreo 33 de lei pe oră doar din salariu și contribuție. Dacă mai pui tichetele de masă, echipamentul de protecție și medicina muncii, te apropii de 38 până la 40 de lei pe oră înainte ca vreo agenție să fi câștigat un leu.
Reține cifra asta, fiindcă explică de ce ofertele foarte ieftine ar trebui să te pună pe gânduri. Când cineva îți propune 28 de lei ora pentru un om cu contract în regulă, matematica nu iese decât dacă undeva se taie ceva. De obicei se taie exact din salariul omului, iar rezultatul se vede în ritmul de lucru și în cât de repede pleacă echipa.
Cum se transformă salariul în tarif facturat
Mecanismul e simplu în principiu. Agentul de muncă temporară e angajatorul legal, plătește salariul și taxele, iar tu primești o factură pentru orele efectiv lucrate. Peste salariul brut se aplică un coeficient de facturare, stabilit liber între părți, care variază în general între 1,71 și 2,5 în funcție de tipul postului, de durata misiunii și de cât de rar e profilul căutat. Circulă și modelul mai simplu, folosit des în România, în care agenția percepe un procent din salariul brut, undeva între zece și douăzeci la sută.
Distincția dintre cele două modele nu e cosmetică. Coeficientul aplicat pe brut înghite deja contribuțiile și costurile administrative, deci pare mare, dar înăuntru e totul inclus. Procentul funcționează altfel, pentru că utilizatorul rambursează separat costul salarial, iar comisionul agenției rămâne vizibil. La un salariu brut de 4.500 de lei și un tarif de 10%, agenția încasează 450 de lei.
Ce acoperă, de fapt, marja agenției
Aici se nasc cele mai multe neînțelegeri. Omul de la achiziții se uită la distanța dintre ce ia muncitorul în mână și ce plătește el pe factură și i se pare enormă. Numai că între cele două sume stau contribuțiile către stat, care nu se negociază, plus o serie de costuri cât se poate de reale.
Recrutarea intră prima. Pentru un vârf de sezon, o agenție trebuie să proceseze de trei ori mai mulți candidați decât locuri disponibile, pentru că rata de prezentare la prima zi de lucru e rareori peste șaptezeci la sută. Vin apoi medicina muncii și instructajul general de securitate în muncă, echipamentul individual de protecție și contractele înregistrate în Revisal înainte de prima oră lucrată. Fiecare pas costă la fel de mult indiferent dacă omul stă în misiune cinci zile sau cinci luni.
Partea pe care nimeni nu o vede e riscul. Agenția plătește salariile la termen, indiferent dacă tu achiți factura la treizeci sau la nouăzeci de zile. Suportă concediile medicale, înlocuirile, orele în care cineva nu s-a prezentat și a trebuit găsit altcineva în două ore. Un furnizor serios își pune în preț și absenteismul, altfel iese pe pierdere din prima lună aglomerată.
TVA-ul, un cost care de fapt nu e cost
Cota standard de TVA în România este de 21% începând cu 1 august 2025, iar cota redusă unică e de 11%. Serviciile de leasing de personal intră la cota standard, deci la un tarif de 40 de lei pe oră factura afișează 48,4 lei. Pentru o firmă plătitoare de TVA, suma e deductibilă și nu reprezintă un cost real, doar o chestiune de flux de numerar.
Devine cost adevărat pentru firmele neplătitoare de TVA, situație mai rară în logistică, dar nu imposibilă. Clarifică din prima discuție dacă tarifele comunicate sunt cu sau fără TVA, pentru că un sfert din buget se simte oricând.
Cifrele orientative pentru 2026
Ce urmează sunt intervale, nu prețuri de catalog. Fiecare agenție cotează pe proiect, iar distanța dintre o comandă de trei oameni și una de treizeci e cât se poate de vizibilă în ofertă.
Manipulant, picker, sortator
Pentru munca necalificată de depozit, intervalul rezonabil în 2026 se așază între 33 și 48 de lei pe oră lucrată, fără TVA. Sub 33 începi să te întrebi de unde vin banii pentru salariu. Peste 48 vorbim fie de urgențe, fie de comenzi mici, fie de zone cu deficit sever de personal.
Tradus în tură de opt ore, asta înseamnă între 265 și 385 de lei pe om pe zi. Pentru un echivalent de normă întreagă, cu 168 de ore pe lună, ajungi undeva la 5.500 până la 8.000 de lei fără TVA. Cifra pare mare până când o compari cu costul intern complet al aceluiași om, calculat cinstit, cu tot cu recrutare și absenteism.
Stivuitorist și posturi care cer autorizație
Aici saltul e vizibil. Un stivuitorist cu autorizație ISCIR valabilă costă în general între 45 și 65 de lei pe oră, iar în perioadele aglomerate am întâlnit și cotații peste pragul ăsta. Motivul e banal, oamenii cu atestat sunt puțini și au unde alege.
Dacă utilajul e al tău, tariful acoperă doar omul. Dacă furnizorul aduce și stivuitorul, discuția se schimbă complet, pentru că închirierea utilajului se facturează separat, pe zi sau pe lună. Întreabă din start ce include cotația, fiindcă am dat peste oferte care păreau avantajoase până în momentul în care a apărut linia cu chiria echipamentului.
Coordonatori, șefi de echipă, personal cu responsabilitate
Pentru cineva care organizează o echipă de zece oameni, ține evidența și răspunde de flux, tarifele pornesc pe la 55 de lei și urcă spre 85. Nu e o poziție pe care o închiriezi pentru câteva zile, dar în relocări industriale sau la deschiderea unui depozit nou are logică. Un coordonator bun scurtează proiectul cu suficient timp încât să se plătească singur.
Ce fac sporurile cu bugetul
Tura de noapte adaugă cel puțin douăzeci și cinci la sută la salariul de bază, conform legislației, iar sporul se reflectă direct în tarif. Sâmbăta și duminica se negociază, sărbătorile legale se plătesc dublu în majoritatea contractelor. Un depozit care lucrează în trei schimburi trebuie să bugeteze cu zece până la cincisprezece procente peste tariful de zi, ca medie ponderată.
Aspectul ăsta se uită frecvent la estimările făcute repede. Cineva calculează o mie de ore la 40 de lei, iese cu 40.000, apoi factura vine cu 46.000, fiindcă jumătate din ore au fost noaptea. Nu e nimic în neregulă cu furnizorul, doar cu bugetul făcut din burtă.
Ce mișcă prețul mai mult decât te aștepți
Volumul contează, dar nu liniar. Distanța dintre trei oameni și zece e mare, între zece și douăzeci se subțiază, iar peste treizeci începi să negociezi altfel, cu tarif fix pe proiect. Furnizorii preferă comenzile mari pentru că își amortizează recrutarea pe mai multe capete.
Durata are un efect chiar mai puternic. O misiune de trei luni permite agenției să recruteze normal, să facă medicina muncii fără urgență și să conteze pe stabilitate. O comandă de două zile cere oameni scoși din alte proiecte sau ținuți în rezervă, iar rezerva înseamnă bani blocați degeaba. Între cele două scenarii, tariful sare lejer cu douăzeci la sută.
Zona geografică schimbă și ea calculul. București și Ilfov concentrează cele mai multe depozite din țară și, paradoxal, suportă și cea mai mare presiune pe salarii, pentru că fiecare hală se bate cu vecina pe aceiași oameni. Cluj, Timiș și Brașov merg pe urme apropiate. În orașele medii, cu mai puțină concurență logistică, tarifele scad cu zece până la cincisprezece procente.
Sezonul rămâne factorul cel mai brutal. În noiembrie, între Black Friday și pregătirea Crăciunului, cererea explodează, iar cine sună pe zece noiembrie plătește cu totul altceva decât cine a semnat în septembrie. Știu firme care au dat cu treizeci la sută mai mult exact pentru că au amânat decizia trei săptămâni.
Comparația cinstită cu angajarea directă
Aici se fac greșit majoritatea calculelor interne, și nu din rea intenție. Se compară tariful orar al agenției cu salariul brut al angajatului propriu, ceea ce seamănă cu a compara prețul unui taxi cu prețul benzinei.
Costul real al unui angajat propriu în depozit înseamnă salariul plus contribuția, apoi tichetele, echipamentul, medicina muncii și instructajele, la care se adaugă timpul managerilor consumat cu recrutarea și integrarea, concediul de odihnă plătit, zilele de concediu medical și, la final, eventualele plăți compensatorii. Pus cap la cap, un manipulant cu 5.500 de lei brut costă firma undeva la 6.500 până la 7.000 de lei pe lună, tot inclus. Împărțit la 168 de ore, iese pe la 39 până la 42 de lei ora, adică surprinzător de aproape de tariful unei agenții.
Ce cumperi în realitate nu e o oră mai ieftină, ci un tip diferit de cost. Angajatul propriu e cost fix, îl plătești și în ianuarie, când depozitul e gol. Omul închiriat e cost variabil, îl plătești doar când lucrează. Aici intră firesc în discuție o externalizare personal cu MovingBox sau cu orice alt furnizor autorizat, pentru că modelul rezolvă exact problema vârfurilor de activitate, fără să blochezi bugetul în posturi permanente.
Regula pe care o folosesc când mă întreabă cineva sună cam așa. Dacă ai nevoie de oamenii ăia douăsprezece luni pe an, angajează-i, iese mai ieftin și îi ai loiali. Dacă ai nevoie de ei șase săptămâni sau în ture imprevizibile, închiriază, fiindcă flexibilitatea aia valorează mai mult decât cei câțiva lei diferență la oră.
Fluctuația e argumentul pe care îl uită toată lumea. În logistică, rotația personalului necalificat depășește frecvent patruzeci la sută pe an, iar în unele depozite trece de șaizeci. Fiecare plecare înseamnă recrutare de la zero, două săptămâni de randament scăzut și un manager care pierde timp în loc să conducă operațiunea. Când muți costul ăsta la furnizor, factura mai mare capătă brusc alt sens.
Costurile care nu apar în prima ofertă
Minimul facturabil e primul lucru de verificat. Multe agenții facturează minimum patru ore pe prezentare, unele opt. Dacă ai nevoie de doi oameni pentru două ore, cât să descarci un camion, s-ar putea să plătești oricum opt ore de om.
Urmează regula de pontaj. Se facturează orele planificate sau cele efectiv lucrate? Ce se întâmplă dacă omul vine, iar camionul întârzie trei ore? Cineva plătește timpul acela de așteptare, iar dacă nu scrie în contract, îl plătești tu.
Transportul apare des ca linie separată, mai ales la depozitele din zone slab deservite de mijloacele publice. Otopeni, Ștefănești sau Dragomirești au nevoie de navetă, iar naveta costă. Uneori e inclusă în tarif, alteori nu, iar diferența ajunge la doi până la patru lei pe oră.
Rămân tariful de urgență, penalizările de anulare și clauza de preluare a angajatului. Ultima devine importantă dacă îți place cineva și vrei să îl angajezi permanent. Codul Muncii spune limpede că orice clauză prin care se interzice angajarea salariatului temporar de către utilizator după terminarea misiunii este nulă, ceea ce nu împiedică furnizorii să prevadă un comision de plasare, negociabil de altfel.
Un buget realist pentru un vârf de sezon
Hai să punem cifrele într-un scenariu concret, altfel rămân abstracte. Un depozit de e-commerce din zona București are nevoie de doisprezece oameni în plus, trei săptămâni în noiembrie, în două ture, ca să acopere valul de comenzi.
Doisprezece oameni, opt ore, optsprezece zile lucrătoare înseamnă 1.728 de ore facturabile. La un tarif mediu negociat de 40 de lei pe oră, bugetul de bază iese 69.120 de lei fără TVA. Adaugi vreo zece la sută pentru orele de noapte și pentru două zile de weekend și ajungi pe la 76.000. Cu TVA de 21%, factura totală se apropie de 92.000 de lei, din care TVA-ul se deduce.
Alternativa cu angajare directă arată altfel. Doisprezece contracte pe perioadă determinată, minimum o lună fiecare, cu recrutare începută în octombrie, medicina muncii pentru toți, echipament și timpul intern consumat cu procesul. Costul salarial pur ar fi în jurul a 78.000 de lei pentru o lună, deci aparent comparabil, doar că plătești o lună întreagă pentru trei săptămâni de lucru și rămâi cu formalitățile de încetare pe cap.
Verdictul depinde de cât de bine îți cunoști volumele. Dacă știi sigur că ai nevoie de oameni patru luni pe an, în fiecare an, poate merită să construiești o echipă proprie de sezon, cu oameni care revin și care știu deja depozitul. Dacă vârful e imprevizibil, leasingul iese mai ieftin în total, chiar dacă pe hârtie ora pare mai scumpă.
Cum negociezi fără să pierzi calitatea oamenilor
Cea mai bună mișcare e să ceri oferta pe volum și pe durată, nu pe ora izolată. Un furnizor care știe că are trei luni de lucru garantat îți dă alt preț decât unul care primește comenzi de la o zi la alta. Angajamentul tău îi reduce riscul, iar riscul se plătește întotdeauna din buzunarul cuiva.
Apoi cere transparență pe salariu. Întreabă direct cât ia omul în mână și cât rămâne agenției. Furnizorii serioși răspund fără ezitare, în timp ce aceia care ocolesc întrebarea de obicei plătesc prost și livrează oameni care nu rezistă o săptămână.
Negociază și indicatorii, nu doar prețul. Rata de prezentare, timpul de înlocuire în caz de absență și procentul de oameni care revin în a doua săptămână spun mult mai multe despre un furnizor decât tariful afișat. Doi lei în minus la oră nu compensează o echipă care se schimbă complet la trei zile.
Ultima recomandare e una practică. Cere o probă de o săptămână înainte de contractul mare, chiar dacă tariful pe probă e ușor mai ridicat. Costul acelei săptămâni rămâne mult mai mic decât costul unui vârf de sezon ratat cu un furnizor pe care nu l-ai testat niciodată.
Întrebări frecvente despre costul leasingului de personal pentru depozit
Care e tariful mediu pe oră pentru un manipulant de depozit în 2026
Pentru personal necalificat, intervalul uzual e între 33 și 48 de lei pe oră lucrată, fără TVA, cu variații după volum, durată și zonă. În București și Ilfov tarifele stau în partea de sus a intervalului, iar în orașele medii scad cu zece până la cincisprezece procente. Comenzile mici sau urgente pot depăși pragul de 50 de lei pe oră.
Cât costă un stivuitorist închiriat prin agenție
Un stivuitorist cu autorizație ISCIR valabilă costă în general între 45 și 65 de lei pe oră, fără TVA. Diferența față de personalul necalificat vine din raritatea profilului și din responsabilitatea suplimentară. Dacă utilajul e furnizat de agenție, închirierea lui se facturează separat și schimbă complet calculul.
Se plătește TVA la serviciile de leasing de personal
Da, se aplică cota standard de 21%, în vigoare din august 2025. Pentru firmele plătitoare de TVA suma e deductibilă, deci nu reprezintă un cost real, ci doar o chestiune de flux de numerar. Verifică întotdeauna dacă tarifele comunicate sunt cu sau fără TVA.
E mai ieftin să angajez direct decât să închiriez personal
Pe termen lung și cu volum constant, da, angajarea directă iese de obicei mai ieftină pe oră. Costul real al unui angajat propriu, cu tot cu recrutare, echipament, concedii și absenteism, ajunge totuși aproape de tariful unei agenții. Diferența adevărată e că salariul rămâne cost fix, în timp ce leasingul e cost variabil, plătit doar pentru orele lucrate.
Cât durează până primesc oamenii în depozit
Pentru comenzi mici, între douăzeci și patru și patruzeci și opt de ore în orașele mari. Pentru echipe de peste zece oameni, intervalul rezonabil e de trei până la șapte zile, cât să se facă recrutarea, medicina muncii și formalitățile contractuale. Urgențele se pot rezolva mai repede, însă tariful crește proporțional.
Ce se întâmplă dacă un om nu se prezintă la program
Într-un contract bine scris, agenția are obligația să înlocuiască persoana într-un interval stabilit, iar orele nelucrate nu se facturează. Rata de prezentare și timpul de înlocuire merită trecute explicit în contract, nu lăsate la voia întâmplării. Un furnizor care refuză să își asume astfel de angajamente spune destul de multe despre felul în care lucrează.
Pot angaja permanent un om venit prin leasing
Da, legea interzice explicit clauzele care blochează angajarea salariatului temporar de către utilizator după terminarea misiunii. În practică, multe contracte prevăd un comision de plasare pentru preluarea rapidă, sumă care se negociază. Dacă ai în plan să recrutezi permanent din echipa temporară, discută condiția asta înainte de semnare.
Cum bugetez corect un vârf de sezon
Pornește de la orele reale necesare, nu de la numărul de oameni, apoi adaugă zece până la cincisprezece procente pentru ture de noapte, weekenduri și sărbători legale. Contractează cu cel puțin o lună înainte de vârf, pentru că tarifele cresc semnificativ în ultimele săptămâni. Include în calcul și minimele facturabile, transportul și timpul de așteptare, adică exact liniile care surprind la prima factură.
