Recent, un nou Eurobarometru a relevat că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale esențiale pentru viitorul Europei. Această opinie comună subliniază semnificația agriculturii în societate. Recunoscând această importanță, următoarea întrebare este ce modificări sunt necesare pentru a face sectorul agricol mai robust și mai puțin expus la diverse șocuri. Este important să analizăm nu doar resursele, ci și dezechilibrele de putere care afectează agricultura: între impactul real al sectorului și modul în care este tratat economic, între fermier și marii actori cu care colaborează, precum și între specificul fermei și logica instituțiilor care o susțin financiar. Deși aceste relații par echilibrate pe hârtie, în realitate, ele sunt adesea dezechilibrate.
Lentila incompletă – Dincolo de contribuția la PIB
Agricultura este adesea evaluată ca orice altă industrie, prin prisma producției, prețurilor, riscurilor, finanțării și contribuției la PIB. Totuși, este crucial să o privim și ca pe un sector social. Dacă ne concentrăm exclusiv pe contribuția sa de aproximativ 5% la PIB, obținem doar o parte din imagine. Când ne gândim la cei aproape 20% din populație a căror existență depinde în mod direct sau indirect de agricultură, perspectiva se schimbă semnificativ. Agricultura are un impact mult mai mare asupra societății decât sugerează simpla sa pondere în PIB, ceea ce duce la un prim dezechilibru în politicile agricole.
Dezechilibrul de putere – Egali pe hârtie
Inegalitatea devine mai evidentă atunci când analizăm raportul de putere dintre fermieri și marii jucători din industrie. Din punct de vedere juridic, un fermier organizat ca PFA sau SRL și o corporație mare sunt entități economice echivalente. Totuși, în realitate, un fermier, indiferent dacă deține 5, 10 sau 500 de hectare, se confruntă cu o organizație care dispune de departamente specializate, proceduri internaționale și experiență în negocierea contractelor. Profesionalismul în agricultură nu implică automat o sofisticare juridică sau financiară, iar faptul că ambele părți au aceeași formă juridică nu garantează o putere de negociere similară.
De exemplu, un fermier poate semna un contract de vânzare a cerealelor cu o corporație multinațională, iar în cazul unui conflict, poate fi nevoit să participe la un arbitraj internațional complex. Pentru compania mare, aceasta este o situație familiară, în timp ce pentru fermier, poate fi o experiență complet nouă. În astfel de circumstanțe, afirmația că „au fost doi profesioniști care au semnat un contract” reflectă doar forma juridică, fără a surprinde realitatea relației de putere dintre părți.
Acest lucru nu înseamnă că fermierul ar trebui să fie scutit de responsabilitate. Dimpotrivă, este esențial ca fermierii să fie mai bine pregătiți din punct de vedere financiar, juridic și comercial. Aceștia trebuie să înțeleagă mai bine termenii contractelor și riscurile pe care le asumă. Totuși, chiar și cei mai competenți fermieri nu dispun întotdeauna de infrastructura necesară a unei mari corporații. Profesionalizarea poate ajuta la micșorarea diferenței, dar nu o poate elimina complet.
În fața unor dezechilibre considerabile de putere și cunoștințe, restabilirea echilibrului revine și companiilor, dar și finanțatorilor. Când ai la dispoziție mai multă expertiză și putere juridică, modul în care alegi să utilizezi acest avantaj este crucial. Consider că responsabilitatea unei corporații nu se termină la semnarea contractului; aceasta ar trebui să includă educația, îndrumarea și un sprijin real pentru fermieri. Totuși, companiile nu pot rezolva o problemă care este, în esență, structurală.
Profesionalizarea fermierilor este o parte a soluției, iar responsabilitatea companiilor este o altă componentă. Totuși, acestea sunt suficiente pentru a considera orice relație dintre un fermier și o corporație mare ca fiind echivalentă între doi profesioniști comparabili în putere?
Profesionist sau consumator?
Consider că relația dintre fermieri și corporații necesită o redefinire, pornind de la întrebarea despre rolurile asumate de fiecare parte. Este fermierul un profesionist sau un consumator final? Răspunsul corect este că este ambele. El este profesionist atunci când lucrează pământul și administrează ferma, dar devine consumator în fața unui contract pe care nu îl poate negocia și ale cărui riscuri nu le poate evalua complet. În aceste condiții, fermierul ar trebui să beneficieze de un cadru de sprijin similar cu cel destinat protecției consumatorilor.
Care este, de fapt, diferența între un consumator casnic care semnează un contract cu furnizorul de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contracte de vânzare a cerealelor cu comercianți internaționali? Ambele categorii sunt vulnerabile față de același dezechilibru de informație și putere și nu dispun de cunoștințele necesare pentru a se proteja efectiv.
Condițiile actuale de pe piață evidențiază o necesitate clară de reglementare în relația fermier-companii, care să completeze directivele existente în ceea ce privește practicile din lanțul agroalimentar. Este nevoie de standardizare prin contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, cu reguli clare și o mai mare transparență. Merită discutată chiar și ideea unui mecanism de protecție inspirat din protecția consumatorului, precum și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate capacității fiecărei părți, recunoscând că fermierii și companiile nu dispun de resurse sau expertiză egale.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea pe care ar trebui să o purtăm între fermieri, corporații, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile competente. În situațiile în care diferența de putere nu poate fi corectată doar prin cunoștințe și bune practici, este necesar un cadru care să recunoască această asimetrie și să limiteze efectele acesteia.
Nu vom putea elimina toate dezechilibrele, dar putem renunța la a le considera normale doar pentru că „s-a semnat un contract”. Având în vedere greutatea economică și socială a sectorului agricol, reechilibrarea acestor relații ar trebui să devină o prioritate în politica publică, nu doar o observație.
Sursa articol: https://hotnews.ro/profesionist-sau-consumator-cum-redefinim-relatia-dintre-fermieri-si-marile-corporatii-2363489
Sursa foto: Inquam Photos
