Studenții sunt încurajați să vină la școală îmbrăcați în negru, dorind să demonstreze că pot alege singuri ce să poarte, fără a fi obligați de autorități. Această acțiune este o reacție la propunerea de a face uniforma obligatorie în școlile de stat din România, care a fost deja adoptată de Senat și urmează să fie discutată de Camera Deputaților. Cei care susțin această măsură consideră că uniforma ar putea diminua diferențele între elevii care au posibilități financiare diferite, dar reprezentanții elevilor afirmă că o cămașă comună nu va rezolva problemele de sărăcie sau bullying.
Ce vrea să schimbe proiectul din România
Proiectul a fost inițiat de parlamentari din PSD și a trecut de Senat cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și patru abțineri. Dacă devine lege, elevii vor fi nevoiți să poarte uniformă la școală, dar fiecare instituție va avea libertatea de a stabili modelul uniformei. Conform propunerii, uniformele ar putea fi oferite fie gratuit, fie achiziționate cu subvenții, inclusiv din bugetele autorităților locale. Familiile vor avea posibilitatea de a cumpăra uniformele de la furnizori aleși liber, fără a fi constrânse să colaboreze cu un singur distribuitor.
„Școala trebuie să fie despre competențele elevului, nu despre bogăția părinților”,
a spus senatorul PSD Daniel Zamfir, explicând motivul susținerii propunerii.
El consideră că elevii cu resurse financiare mai reduse ar fi mai protejați de hărțuire dacă toți ar purta uniformă. Un alt argument invocat este că personalul școlii ar putea identifica mai ușor elevii de persoane străine. Zamfir își dorește ca uniforma să fie percepută ca o „mândrie” și nu ca o constrângere.
Protestele elevilor sunt motivate de faptul că obligativitatea uniformei îi deranjează. Consiliul Național al Elevilor a declarat că s-a opus proiectului încă de la început, însă nu a fost invitat la dezbateri. „Nu am fost consultați, dar se așteaptă să ne conformăm”, afirmă reprezentanții lor, care contestă și ideea că uniforma ar elimina inegalitățile: „Insecuritatea nu dispare sub o vestă, iar bullying-ul nu se va opri doar pentru că purtăm aceeași cămașă”.
De ce în România uniforma trezește amintiri neplăcute
Uniforma școlară nu este o noutate apărută odată cu regimul comunist; aceasta a existat și în perioada interbelică, conform Muzeului Național de Istorie a României. Generațiile anterioare anului 1989 au trăit într-un sistem educațional în care regulile stricte și pedepsele pentru neconformitate erau norma. Din acest motiv, pentru unii adulți, uniforma evocă acele vremuri de rigiditate. Totuși, nu toți cei care contestă propunerea se referă la comunism; mulți elevi discută despre costuri, libertatea de alegere și lipsa consultării.
Kelemen Hunor a împărtășit o experiență similară, declarând: „Și eu am început școala purtând uniformă. Apoi am renunțat și am fost pedepsit pentru asta”. El susține că decizia privind uniforma ar trebui să fie lăsată la latitudinea elevilor, părinților și profesorilor, nu impusă prin lege.
În Anglia, întrebarea a devenit: cine își permite uniforma?
Anglia are o tradiție îndelungată în ceea ce privește uniformele, dar nu există o obligație legală pentru toate școlile să le implementeze. Fiecare instituție își poate stabili propriile reguli, iar autoritățile lucrează pentru a preveni costurile excesive. O mică diferență poate face o mare schimbare: un pulover simplu poate fi achiziționat din diverse magazine, în timp ce unul personalizat trebuie adesea cumpărat de la furnizori specifici.
Datele arată de ce contează. Un sondaj din 2025 realizat de The Children’s Society a constatat că 38% dintre părinți au spus că le este dificil să plătească uniforma copilului, procentul ajungând la 54% în rândul familiilor cu cele mai mici venituri. Studiul a inclus 3.000 de părinți din Regatul Unit. Acesta nu demonstrează că uniforma este o idee proastă în sine, ci evidențiază cum o reglementare menită să reducă diferențele poate deveni o povară financiară pentru cei pe care își propune să-i ajute.
Și schimbarea regulilor se reflectă în buget. Un sondaj al Ministerului britanic al Educației a arătat că 53% dintre părinții ai căror copii necesitau mai puține articole personalizate au spus că uniforma a devenit mai ieftină, în timp ce 79% dintre cei care au observat o creștere a numărului acestor articole au spus că a devenit mai scumpă. Drept urmare, în Anglia au fost stabilite limite pentru articolele speciale pe care școlile le pot solicita.
Copiii au contestat și altceva decât prețul. În Irlanda de Nord, două eleve de 11 ani, Rhea și Astrid, au reușit să convingă școala să le permită să aleagă între fustă și pantaloni și apoi au cerut ca această opțiune să fie disponibilă și în alte instituții. „Este important să putem alege, pentru intimitatea și confortul nostru”, a spus Astrid pentru BBC. Exemplul lor arată că disputa nu este întotdeauna despre „uniformă sau fără uniformă”, ci despre dorința de a fi ascultați în privința modului în care se îmbracă zi de zi.
Franța a încercat uniforma. Directorii și elevii nu au văzut-o la fel
Franța a testat ținuta comună în aproximativ o sută de școli în 2024 și 2025, cu scopul de a evalua dacă elevii se simt mai conectați la școală și dacă se îmbunătățește atmosfera dintre ei. În evaluarea Ministerului Educației, trei din patru directori de școli primare au raportat un sentiment de apartenență mai accentuat, însă opiniile despre rezultatele școlare și celelalte efecte așteptate au fost mai puțin entuziaste.
Când cercetătorii au discutat cu elevii, percepția s-a schimbat. Aceștia nu au susținut în număr mare ideea de uniformă și au observat că nerespectarea regulilor poate crea noi tensiuni. Aceasta nu înseamnă că experimentul a fost un eșec în toate instituțiile, ci că o măsură considerată un simbol al unității de conducere poate fi percepută diferit de cei care trebuie să o respecte zilnic.
Îmbunătățește uniforma comportamentul? Ce știm din studii
Un studiu american bazat pe datele a 6.320 de copii din școala primară nu a găsit dovezi că uniforma ar conduce la un comportament social mai bun sau la o prezență mai bună în școlile care impuneau uniforma. Totuși, cercetătorii au observat o posibilă îmbunătățire a prezenței copiilor din familii cu venituri mici. De asemenea, ei subliniază că elevii nu au fost repartizați aleatoriu între școlile cu și fără uniformă, deci nu se poate concluziona că uniforma a fost singura cauză a diferențelor observate.
Studiul nu confirmă nici ideea că uniforma îi face pe copii să se simtă mai conectați la școală. Elevii din instituțiile unde uniforma era impusă au raportat, în medie, un sentiment de apartenență mai scăzut. Aceasta este o corelație, nu o dovadă că uniforma a fost cauza. Totuși, este suficient pentru a privi cu scepticism promisiunea că hainele identice vor genera automat o comunitate mai unită.
Un alt studiu realizat pe 988 de adolescenți din Chile a comparat uniformele tradiționale cu ținutele sportive, fără a găsi diferențe semnificative în ceea ce privește notele sau testele cognitive. În ceea ce privește discriminarea, situația socială a școlii a avut un impact mai mare decât tipul uniformei. Autorii studiului subliniază și importanța confortului: dacă hainele împiedică copiii să se joace, aceasta devine o realitate a regulii. Totuși, comparația a fost între două tipuri de uniforme, nu între școli cu uniformă și școli fără uniformă.
Uniforma poate facilita alegerile vestimentare ale unor familii și poate fi apreciată în anumite contexte de către elevi și profesori. Totuși, dovezile disponibile nu sugerează că uniforma ar rezolva în mod automat problemele de bullying, inegalitate sau disciplină. Experiențele din alte țări aduc în discuție aspecte mai practice: care sunt costurile, cât de confortabilă este, cine stabilește regulile și dacă elevii au fost consultați înainte de a fi impusă uniforma.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/elevii-contesta-uniforma-obligatorie-ce-arata-studiile-despre-bullying-si-experienta-altor-tari
Sursa foto: Inquam Photos
