Un leu împrumutat azi statului se întoarce la tine peste cinci ani tot ca leu, cu dobânda promisă alături. Ce nu scrie în niciun prospect e cât vei mai putea cumpăra cu el atunci, fie că vorbim de pâine, fie de o lună de chirie. Titlurile indexate cu inflația mută promisiunea de pe bancnotă pe coșul de cumpărături.
Titlurile de stat indexate cu inflația sunt obligațiuni guvernamentale al căror principal sau cupon se ajustează după indicele prețurilor de consum, ca investitorul să-și păstreze puterea de cumpărare plus un mic randament real fixat la emisiune. Se potrivesc economisitorilor cu orizont lung, care vor mai întâi să nu piardă teren în fața prețurilor. România nu le emite în prezent.
Cum funcționează un titlu de stat indexat cu inflația
Un titlu de stat indexat cu inflația este o obligațiune la care suma datorată de stat se recalculează periodic după un indice oficial al prețurilor de consum. Dobânda promisă la emisiune e una reală, adică se adaugă peste inflație, în loc să se lupte cu ea. Emitenții au folosit de-a lungul timpului două construcții, una care ajustează principalul și una care ajustează dobânda.
Principalul care crește odată cu prețurile
Varianta cea mai răspândită ajustează principalul. O folosește Trezoreria americană pentru TIPS (Treasury Inflation-Protected Securities), iar în zona euro o regăsești la OATi, titlurile Franței (Obligations Assimilables du Trésor indexées), și la BTP€i, titlurile Italiei (Buoni del Tesoro Poliennali indicizzati all’inflazione europea). Valoarea nominală se înmulțește cu raportul dintre indicele prețurilor de azi și cel din ziua emisiunii. Cuponul, de obicei mic, se calculează apoi la această valoare ajustată, așa că fiecare punct de inflație mărește baza dobânzii și, odată cu ea, suma pe care o primești la scadență.
Un exemplu cu cifre rotunde, pur ilustrativ, lămurește lucrurile mai bine decât orice definiție. Investești 10.000 de lei într-un titlu indexat cu un cupon real de 1,5%, iar în primul an prețurile urcă cu 6%. Principalul devine 10.600 de lei, cuponul se aplică acestei sume și îți aduce 159 de lei în loc de 150, așa că puterea ta de cumpărare a crescut cu cei 1,5% promiși.
Pare puțin și chiar e puțin. E însă un 1,5% adevărat, măsurat în pâine și chirie, nu în lei care între timp s-au subțiat. Toată ideea instrumentului stă în această diferență aparent banală.
Varianta în care se schimbă doar dobânda
Titlurile americane de economisire Series I, cunoscute drept I Bonds, merg pe alt drum. Potrivit Departamentului Trezoreriei SUA (U.S. Department of the Treasury), care le vinde prin platforma TreasuryDirect, I Bonds emise între mai și octombrie 2026 au o rată compusă de 4,26%, formată dintr-o componentă fixă de 0,90%, valabilă pe toată durata titlului, și o componentă de inflație de 3,34% pe an. Componenta de inflație se recalculează la fiecare șase luni, după indicele american al prețurilor de consum, și rata totală nu poate coborî sub zero.
Cât de sus poate urca această dobândă s-a văzut în 2022, când Trezoreria a anunțat pentru emisiunile din mai o rată compusă de 9,62%. A urmat un val de cumpărări, apoi, după ce inflația s-a domolit, o bună parte dintre cei intrați pentru câștigul rapid au ieșit. Dobânda variabilă are un farmec evident când prețurile urcă în viteză. Mulți uită însă că se retrage la fel de ușor, odată cu inflația.
Randamentul real, cifra care contează
La un titlu obișnuit, dobânda afișată amestecă două lucruri, randamentul real pe care îl cere investitorul și inflația pe care o anticipează. Relația poartă numele economistului american Irving Fisher și spune, simplificat, că dobânda nominală e aproximativ suma dintre dobânda reală și inflația așteptată. Titlul indexat desparte cele două componente și îți lasă doar partea reală, pe care o fixezi în ziua cumpărării.
Randamentul real se stabilește la licitație, prin cererea investitorilor, și poate ieși chiar negativ. În 2020 și 2021, cu dobânzi aproape de zero în toată lumea dezvoltată, multe titluri indexate americane și europene se tranzacționau cu randamente reale sub zero. Investitorii acceptau, practic, o mică pierdere garantată de putere de cumpărare, ca să evite una mai mare și necunoscută.
De unde vine ideea de a lega o datorie de prețuri
Ideea de a lega o datorie de prețuri are aproape două secole și jumătate și s-a născut, ca multe invenții financiare, dintr-o criză. În 1780, statul Massachusetts își plătea soldații din Războiul de Independență american în bani de hârtie care se devalorizau de la o lună la alta, așa că a emis pentru ei titluri a căror valoare urma prețul unui coș cu porumb, carne de vită, lână și piele pentru tălpi. Soldații au primit astfel o promisiune măsurată în mărfuri, nu una care se topea odată cu hârtia.
Formula a revenit în forță abia în secolul XX, mai ales în țările greu încercate de inflație. Chile și-a creat în 1967 o unitate de cont indexată, Unidad de Fomento, în care se exprimă și azi credite ipotecare și contracte. Marea Britanie a emis în 1981 primele gilturi indexate, cum se numesc titlurile de stat britanice. Statele Unite au lansat TIPS abia în 1997, iar Franța a urmat în 1998 cu OATi, legate de indicele francez al prețurilor, și în 2001 cu OAT€i, legate de inflația din zona euro.
Italia a mers mai departe pe segmentul populației. După BTP€i, emise din 2003 și cumpărate mai ales de instituții, a lansat în 2012 BTP Italia, un titlu indexat la inflația italiană și gândit pentru economisitorii obișnuiți. La el, ajustarea pentru inflație se plătește semestrial, odată cu cuponul. Azi, titlurile indexate sunt o parte normală a datoriei publice în multe economii dezvoltate, deși cântăresc mult mai puțin decât titlurile cu dobândă fixă.
O poveste scurtă și întreruptă în România
România a avut un episod scurt cu astfel de titluri. Ziarul Financiar scria în martie 2011 că Ministerul Finanțelor mai vânduse titluri indexate la inflație în 2004 și că Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale pentru 2011-2013 lua în calcul, în perspectivă, emisiuni legate de indicele prețurilor de consum. Între timp, piața românească a rămas fără titluri indexate. Programele actuale ale ministerului pentru populație, titlurile de stat Tezaur și Fidelis, plătesc dobânzi fixe, stabilite la fiecare ediție.
Mecanismul de indexare nu ne e totuși străin, doar că îl întâlnim mai des în viața de zi cu zi decât pe piața de capital. Apare în contractele de închiriere care prevăd actualizarea anuală a chiriei cu indicele prețurilor de consum și în contractele comerciale pe mai mulți ani, cu formule de ajustare a prețului. Cine a citit ce a scris AfacereaZilei.ro despre clauzele de indexare din contracte recunoaște imediat logica: o sumă fixată azi se leagă de un indice, ca să nu-și piardă sensul peste câțiva ani. Un titlu de stat indexat e, până la urmă, o astfel de clauză pe care statul o scrie în propriul contract de împrumut.
Ce protejează și ce nu protejează indexarea
Indexarea te protejează de inflația măsurată oficial în moneda titlului, cu condiția să păstrezi titlul până la scadență. Tot restul, cum ar fi coșul tău personal de cumpărături sau prețul de pe bursă, rămâne în grija ta. Diferența contează mai mult decât pare, pentru că multe dezamăgiri pornesc de la așteptarea unei protecții totale.
Inflația din statistică nu e inflația ta
Un titlu indexat urmează indicele oficial, care folosește ponderile unei gospodării medii. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), rata anuală a inflației în România a fost de 6,2% în august 2026, dar serviciile s-au scumpit în același interval cu 11,28%, pe când alimentele doar cu 2,62%. Un chiriaș care cheltuie mult pe servicii a trăit o inflație clar peste medie, în timp ce cineva cu casa plătită și cu bugetul dus mai ales la supermarket a simțit-o mai puțin.
Un titlu românesc indexat, dacă ar exista, le-ar fi dat amândurora aceiași 6,2%. Pentru primul, protecția ar fi fost parțială, pentru al doilea chiar generoasă. Asta e limita oricărei medii statistice, iar titlul indexat nu are cum s-o ocolească.
Decalajul de calcul
Indicele prețurilor se publică după încheierea lunii, așa că indexarea lucrează mereu cu o anumită întârziere. La TIPS, valoarea principalului se calculează cu indicele de acum aproximativ trei luni, în vreme ce vechile gilturi britanice indexate foloseau un decalaj de opt luni. La I Bonds, componenta de inflație anunțată la 1 mai reflectă evoluția prețurilor dintre septembrie și martie, apoi rămâne neschimbată jumătate de an.
Într-o perioadă cu inflație constantă, decalajul contează puțin. Când prețurile o iau brusc la goană, titlul prinde scumpirile din urmă abia după câteva luni. Dacă vinzi înainte ca indexarea să le fi absorbit, o parte din ele rămâne neacoperită.
Prețul de pe bursă se poate mișca în ambele sensuri
Titlurile indexate listate se tranzacționează zilnic, cu un preț care depinde de randamentul real cerut de piață. Când randamentele reale urcă, de pildă pentru că banca centrală ridică dobânzile, prețul titlurilor deja emise scade, orice ar face inflația. În 2022, anul în care inflația americană a urcat la cel mai înalt nivel din ultimele patru decenii, fondurile care dețineau TIPS au încheiat totuși anul pe minus.
Pare un paradox și e unul dintre cele mai frustrante lucruri pentru cine a cumpărat „protecție”. Explicația ține de viteză, pentru că Rezerva Federală a SUA (Federal Reserve) a urcat dobânzile atât de repede încât scăderea prețurilor a înghițit câștigul din indexare. Cine a ținut titlurile până la scadență își recuperează randamentul real promis, dar cine a vândut la jumătatea drumului a încasat pierderea.
Deflația și podeaua de la scadență
Dacă prețurile scad, principalul unui titlu indexat scade și el. Mai mulți emitenți au prevăzut însă o podea. La TIPS, de exemplu, primești la scadență suma mai mare dintre principalul ajustat și valoarea nominală inițială, în timp ce rata compusă a I Bonds nu coboară sub zero. Titlurile indexate ale Franței și Italiei au o garanție asemănătoare pentru principal, dar gilturile britanice indexate nu o au, așa că o deflație prelungită le-ar reduce și suma de la scadență.
Titlurile indexate față de titlurile cu dobândă fixă
Un titlu indexat bate unul cu dobândă fixă atunci când inflația efectivă pe durata deținerii depășește inflația pe care dobânda fixă o lua deja în calcul. Pragul acesta poartă numele de inflație de echilibru, în engleză breakeven inflation, și se citește în piețele unde există ambele tipuri de titluri ca diferența dintre randamentul nominal și cel real pentru aceeași scadență. Băncile centrale îl urmăresc atent, fiindcă arată ce inflație așteaptă investitorii.
Să punem cifre românești lângă un scenariu ipotetic. Potrivit Ministerului Finanțelor, ediția Tezaur deschisă între 7 septembrie și 2 octombrie 2026 oferă dobânzi anuale neimpozabile de 6,20% pentru un an și 6,75% pentru trei ani, iar la cinci ani dobânda ajunge la 7,15%. Dacă statul ar emite, alături, un titlu pe cinci ani indexat cu un randament real de 2%, inflația de echilibru ar ieși de aproximativ 5%, adică 1,0715 împărțit la 1,02.
Cu o inflație medie de 4% pe an, titlul Tezaur ar aduce un randament real de circa 3% pe an, peste cei 2% ai titlului indexat. Dacă inflația ar sta în jur de 9%, Tezaurul ar pierde aproape 1,7% pe an în termeni reali, în timp ce titlul indexat și-ar păstra cei 2%. Pe 10.000 de lei ținuți cinci ani, cu dobânzile reinvestite în aceleași condiții, titlul indexat ar ajunge în ambele scenarii la circa 11.040 de lei în puterea de cumpărare de azi. Cel cu dobândă fixă ar urca la aproximativ 11.610 lei în primul scenariu și ar coborî la 9.180 de lei în al doilea.
Asigurarea are un preț
Un titlu indexat seamănă mai degrabă cu o poliță de asigurare decât cu un pariu. Renunți la o parte din câștigul posibil în scenariul bun, ca să nu fii prins descoperit în cel rău. Datele de azi par să favorizeze dobânda fixă, fiindcă INS raporta pentru august 2026 o rată anuală coborâtă la 6,2%, iar Banca Națională a României (BNR) estimează o inflație de 6,1% la finalul lui 2026 și de 3,4% la finalul lui 2027.
Dacă prognoza se confirmă, dobânda fixă de azi va arăta foarte bine peste câțiva ani. Numai că prognozele de inflație au fost revizuite des în ultimii ani. Chiar BNR și-a urcat în august estimarea pentru finalul lui 2026 de la 5,5% la 6,1%. Titlul indexat e pentru cine nu vrea să-și lege liniștea de o prognoză, oricât de bine argumentată ar fi.
Cui li se potrivesc titlurile indexate cu inflația
Titlurile indexate li se potrivesc mai ales celor care au de acoperit, peste ani, cheltuieli ce vor crește odată cu prețurile și care nu își permit să ghicească greșit inflația. Pentru ei, un randament real mic, dar sigur, valorează mai mult decât unul nominal mare, dar incert. Profilul se recunoaște ușor în câteva situații de viață.
Pensionarii și cei care trăiesc din economii
Un pensionar care își completează venitul din economii se lovește de o problemă aparte: nu mai are un salariu care să prindă din urmă prețurile. Fiecare an cu inflație peste dobândă îi mușcă din capital fără ca el să poată compensa din muncă. Pentru o asemenea situație, titlul indexat e aproape croit pe măsură, fiindcă face ca suma retrasă peste zece ani să cumpere cam cât cumpără azi.
Aș adăuga o nuanță pe care o văd des trecută cu vederea. Coșul unui pensionar e dominat de alimente și utilități, categorii care nu evoluează identic cu media, așa că indexarea la indicele general rămâne o aproximare. Una bună, totuși, și mult mai liniștitoare decât o dobândă fixă aleasă la noroc.
Cei care strâng pentru un obiectiv îndepărtat
Părinții care pun deoparte pentru studiile unui copil de cinci ani sau cei care strâng pentru un avans peste un deceniu au în față un obiectiv cu preț necunoscut. Știu doar că va fi mai scump decât azi, nu și cu cât. Un titlu indexat cu scadența potrivită transformă întrebarea „câți lei îmi trebuie?” într-una mult mai simplă, „cât din obiectiv pot acoperi azi?”.
Pe orizonturi lungi, compunerea inflației face diferența vizibilă. La 5% pe an, prețurile cresc cu aproape 63% în zece ani. Un titlu cu dobândă fixă care părea generos la cumpărare poate acoperi la final mult mai puțin decât sperai.
Portofoliile care au nevoie de o ancoră
La scară mare, cei mai importanți cumpărători sunt fondurile de pensii și asigurătorii, care au de plătit obligații legate de prețuri. În Marea Britanie, schemele de pensii cu beneficii definite, care datorează pensii indexate, sunt de ani buni principalii deținători ai gilturilor indexate. Pentru ele, titlul indexat e o oglindă a propriilor promisiuni, cumpărată ca să acopere exact ce au de plătit.
Cui nu li se potrivesc titlurile indexate
Titlurile indexate nu se potrivesc celor care ar putea avea nevoie de bani în următorii doi-trei ani și ar fi nevoiți să vândă înainte de scadență. Pe un orizont scurt, mișcarea randamentelor reale poate șterge ușor câștigul din indexare, pe când un depozit sau un titlu cu dobândă fixă pe termen scurt face treaba mai previzibil. Nici cine caută randamente mari nu găsește aici ce își dorește, pentru că randamentul real oferit de un stat solid e, de regulă, modest.
Mai e cazul celui care anticipează o dezinflație rapidă și are încredere în scenariul acesta. Dacă inflația coboară sub pragul de echilibru, titlul cu dobândă fixă câștigă, iar cumpărătorul titlului indexat a plătit o asigurare de care nu a avut nevoie. E o alegere legitimă, cu condiția să știi că, de fapt, pariezi pe o prognoză.
Moneda în care cheltuiești
Un titlu indexat protejează împotriva inflației din moneda lui. Un TIPS te apără de scumpirile din Statele Unite, măsurate în dolari, nu de cele din Cluj sau din Iași. Pentru cineva care își plătește chiria și cumpărăturile în lei, protecția oferită de un titlu străin devine indirectă și atârnă de cursul de schimb.
Impozitarea ajustării
Ultima piedică ține de fisc, care poate face o protecție elegantă pe hârtie ceva mai puțin elegantă în buzunar. În SUA, de exemplu, ajustarea principalului la TIPS se impozitează anual, deși banii se încasează abia la scadență, o situație pe care americanii o numesc phantom income. Înainte de orice cumpărare din străinătate, regimul fiscal din România pentru veniturile respective trebuie verificat separat.
Ce poate face un român care vrea protecție la inflație
Un român care vrea azi protecție directă la inflația din România nu are la îndemână un titlu de stat indexat, pentru că Ministerul Finanțelor nu emite unul. Rămân soluții indirecte, fiecare cu propriul compromis. Niciuna nu ține loc de recomandare de investiții. Sunt doar repere pentru o decizie care îți aparține.
Titluri cu dobândă fixă pe termen scurt, reînnoite la scadență
Cea mai simplă aproximare e să cumperi titluri Tezaur sau Fidelis pe termen scurt și să le reînnoiești la scadență. Dobânzile se stabilesc la fiecare ediție, după condițiile din piață, așa că urmează inflația de departe și cu întârziere, dar o urmează. Veniturile din aceste titluri sunt neimpozabile, un avantaj care cântărește în calculul randamentului real.
Minusul e riscul de reinvestire. Dacă dobânzile scad mai repede decât inflația, la următoarea ediție prinzi condiții mai slabe tocmai când ai fi avut nevoie de altele mai bune.
Fonduri cu titluri indexate din zona euro
A doua variantă o reprezintă fondurile tranzacționate la bursă (ETF, exchange-traded funds) care dețin titluri indexate emise de state din zona euro, accesibile prin brokeri care lucrează cu clienți din România. Ele urmează inflația din zona euro, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), nu pe cea românească, și își schimbă valoarea în lei odată cu cursul euro. România a avut în 2025 și 2026 una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Uniunea Europeană, așa că protecția obținută astfel acoperă o inflație mai mică decât cea pe care o trăiești.
Un fond nu are scadență, deci nu există un moment în care să recuperezi garantat randamentul real al titlurilor deținute. Costurile de administrare și cele de schimb valutar se scad dintr-un randament real deja modest. Pentru cine înțelege compromisul, rămâne totuși o formă legitimă de a avea în portofoliu o componentă legată de prețuri.
I Bonds și TIPS, de ce nu sunt la îndemână
I Bonds se cumpără doar prin TreasuryDirect, de către cetățeni sau rezidenți americani cu număr de securitate socială, deci nu sunt accesibile unui român obișnuit. TIPS se pot cumpăra indirect, prin fonduri, dar protejează împotriva inflației americane, în dolari. Pentru cineva care plătește întreținerea în lei, e o protecție împrumutată de la altă economie.
Ce ar însemna pentru România titluri de stat indexate cu inflația
Pentru România, titlurile indexate ar însemna ca statul să preia riscul de inflație pe care azi îl poartă economisitorii. Când inflația scade, statul plătește un randament real modest și câștigă. Când urcă brusc, factura dobânzilor crește odată cu prețurile. Decizia ține, așadar, de cât de mult risc își asumă bugetul în locul populației.
Argumentul clasic în favoarea lor ține de credibilitate. Un stat care își indexează o parte din datorie are mai puțin interes să lase inflația să-i topească datoriile. În plus, diferența dintre randamentele nominale și cele reale i-ar da BNR o măsură directă a așteptărilor de inflație. Dacă investitorii cer o primă mare pentru riscul de inflație, emisiunile indexate pot ieși chiar mai ieftine pe termen lung.
De cealaltă parte stă costul din anii răi. În 2025, eliminarea plafonării prețurilor la energie și majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) au împins inflația aproape de 10%, iar un stat cu datorie indexată ar fi plătit mai mult tocmai în anul în care încerca să-și reducă deficitul. Piața internă e, pe deasupra, mică, și orice titlu nou are nevoie de volum ca să fie lichid.
AfacereaZilei.ro, publicație online românească de business și economie, a explicat pe larg felul în care inflația se propagă prin salarii și prin economiile familiilor. Titlurile indexate sunt unul dintre puținele instrumente care ar muta o parte din această povară de pe umerii economisitorilor. Până la o asemenea decizie, promisiunea statului rămâne scrisă în lei, nu în coșuri de cumpărături. Cine vrea protecție face bine să știe cum arată instrumentul care ar oferi-o și de ce, deocamdată, îl găsește doar în alte monede.
Întrebări frecvente
Poate un român să cumpere I Bonds americane?
Nu, în condiții obișnuite. I Bonds se vând exclusiv prin platforma TreasuryDirect, unde contul îl pot deschide doar persoanele cu număr american de securitate socială, în principal cetățeni și rezidenți ai SUA. Limita anuală de cumpărare electronică e de 10.000 de dolari de persoană, iar titlurile nu pot fi răscumpărate în primele 12 luni.
Sunt titlurile Tezaur și Fidelis protejate de inflație?
Nu direct. Ambele programe ale Ministerului Finanțelor plătesc o dobândă fixă, stabilită la emisiune, care rămâne aceeași până la scadență indiferent de evoluția prețurilor. Protecția vine indirect, prin faptul că dobânzile edițiilor noi se ajustează în timp la condițiile din piață, deci contează mai ales pentru cine reinvestește la scadență.
Ce indice de inflație folosesc titlurile indexate din zona euro?
Depinde de titlu. OAT€i franceze și BTP€i italiene sunt legate de indicele armonizat al prețurilor de consum din zona euro, fără tutun, calculat de Eurostat, în timp ce OATi franceze urmăresc indicele național francez, tot fără tutun. BTP Italia folosește indicele italian al prețurilor pentru familiile de muncitori și funcționari, cunoscut sub sigla FOI, calculat și el fără tutun.
Ce se întâmplă dacă statul emitent își ajustează statistica inflației?
Protecția se golește de conținut, pentru că titlul urmează indicele oficial, oricât de departe ar fi acesta de realitate. Cazul clasic e Argentina, unde cifrele oficiale ale inflației au fost contestate pe scară largă după 2007. În 2013, Fondul Monetar Internațional a emis o declarație de cenzură pentru calitatea datelor raportate. Deținătorii titlurilor argentiniene indexate au primit, ani la rând, ajustări sub inflația reală.
Sunt titlurile indexate potrivite pentru fondul de urgență?
De regulă, nu. Fondul de urgență trebuie să fie disponibil repede și la o valoare previzibilă. Titlurile indexate listate își schimbă prețul zilnic, pe când variante de economisire precum I Bonds sunt blocate în primul an. Pentru bani de care ai putea avea nevoie luna viitoare, accesul imediat contează mai mult decât protecția pe termen lung.
Pot aurul sau imobiliarele să țină locul unui titlu indexat?
Pot proteja de inflație pe perioade lungi, dar fără garanția contractuală a unui titlu indexat. Prețul aurului poate stagna sau scădea ani la rând chiar în perioade cu inflație, în timp ce o locuință cere capital mare și se vinde greu la nevoie. Titlul indexat promite un randament real precis, pe când aceste active oferă doar o șansă, uneori foarte bună, de a ține pasul cu prețurile.
Cum se calculează suma primită la scadență de un titlu indexat?
Principalul inițial se înmulțește cu raportul dintre indicele prețurilor de la scadență și cel de la emisiune, ambele luate cu decalajul prevăzut în prospect. Dacă indicele a crescut cu 30% pe durata titlului, 10.000 de lei devin 13.000 de lei, la care se adaugă ultimul cupon, calculat tot la valoarea ajustată. În cazul unei deflații se aplică podeaua prevăzută de emitent, acolo unde există.
Ce primești de la un titlu indexat dacă inflația e zero?
Primești doar cuponul real, aplicat la un principal care a rămas pe loc. Un titlu cu 1,5% real îți aduce, într-un an fără scumpiri, 150 de lei la fiecare 10.000 investiți, adică se poartă ca un titlu obișnuit cu dobândă mică. Indexarea nu adaugă nimic în perioadele liniștite și își arată valoarea abia când prețurile se pun în mișcare.
Unde pot urmări randamentele reale ale titlurilor indexate?
Departamentul Trezoreriei SUA publică zilnic curba randamentelor reale pentru TIPS, iar agenția franceză a datoriei, Agence France Trésor, pune la dispoziție datele despre OATi și OAT€i. Pentru o imagine rapidă, randamentul real al titlului pe zece ani al fiecărui stat e un reper suficient. Comparat cu randamentul nominal pe aceeași scadență, îți arată și inflația de echilibru așteptată de piață.
