Trăim într-o societate care ne îndeamnă să maximizăm toate aspectele vieții, de la somn și dietă, până la timpul liber și modul în care ne relaxăm. Ian Bogost, în articolul său din The Atlantic, subliniază că această obsesie pentru eficiență are un efect negativ, transformând prezentul într-un simplu instrument pentru atingerea unor rezultate viitoare. În loc să ne bucurăm de experiențe, ne concentrăm pe măsurarea lor, pierzând astfel uimirea, acea capacitate de a aprecia un lucru fără a ne întreba imediat ce utilitate are.
Maximizarea și cultura eficienței
Bogost explorează trendul „maxxing”, popularizat în ultimii ani, care include concepte precum looks-maxxing sau sleep-maxxing. Deși pare să promoveze o expansiune a potențialului, în realitate reflectă o viziune îngustă asupra vieții. Această mentalitate se bazează pe alegerea unui parametru, măsurarea acestuia și optimizarea sa, adesea în detrimentul altor aspecte importante.
Analizând această tendință, Bogost observă că ea este o continuare a unei culturi a eficienței care își are rădăcinile în industrializarea secolului XIX. Odată cu trecerea de la fabrici la birouri, productivitatea a fost redefinită, fiind măsurată prin ședințe mai scurte și o muncă realizată mai rapid. Treptat, oamenii au început să își aplice aceleași reguli în viața personală, optimizând fiecare aspect al zilei.
Uimirea – antidotul pierderii prezentului
Bogost afirmă că antidotul la această problemă este uimirea, capacitatea de a fi surprins de existența lucrurilor fără a le atribui imediat o utilitate. Uimirea este adesea asociată cu experiențe extraordinare, însă pentru copii, aceasta poate fi găsită în lucruri simple, cum ar fi observarea licuricilor sau a unui dinozaur în muzeu.
În contrast, adulții tinde să își rezerve uimirea pentru momente rare, considerând viața de zi cu zi ca un teritoriu al rutinei. Bogost sugerează că tehnologia a contribuit la această pierdere, eliminând fricțiunea și întâmplarea din viața noastră. Astfel, timpul neocupat devine tot mai rar, iar prezentul este văzut ca o „sală de așteptare” pentru ceea ce urmează.
Întoarcerea la simplitate
Uimirea nu necesită experiențe extraordinare. Bogost a început să observe lucruri simple, cum ar fi senzația papucilor moi sau căldura unei cești de cafea, care înainte îi păreau banale. Aceste detalii, privite cu atenție, devin experiențe valoroase în sine. De asemenea, el subliniază importanța obiectelor comune, precum prăjitoarele de pâine, care pot ascunde ingeniozitate și design.
În concluzie, Bogost propune o schimbare de perspectivă: atunci când nu mai privim lumea doar ca pe un decor sau un set de instrumente, descoperim că aproape orice poate deveni demn de atenție. Uimirea nu este o tehnică de auto-ajutor, ci o amintire că suntem vii și prezenți în lume. Aceasta ne provoacă să observăm ceea ce este deja în jurul nostru, în loc să ne concentrăm doar pe îmbunătățirea constantă a vieții.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/ingredientul-care-lipseste-vietii-moderne
Sursa foto: Inquam Photos
